Aritmetica de dimineata

În fiecare dimineaţă mă trezesc, îmi fac treburile pe la baie, îmi pregătesc ceva de mâncare, mă ferchezui, mă-nţolesc şi plec voios pe stradă spre staţia de troleu. Nimic deosebit până acum.

Spectacolul e în staţia de troleu, când aştept 19-le. Abia aştept să ajung acolo. Probabilitatea de a păţi ceva interesant e direct proporţională cu:

  1. cât sunt de grăbit
  2. ce vreme e afară
  3. ora la care plec

Premisele fiind date, iată situaţiile care pot rezulta:

  1. înainte să ies pe uşă mă uit din balcon să văd ce troleu trece: întotdeauna e 19-le
  2. niciodată nu prind Expressu 3 pentru că 7:40 nu e o oră de trezit
  3. adeseori încurc 19-le cu 16-le sau 15-le, mai ales când mă trezesc brusc şi nu apuc să mă spăl de 3 ori pe faţă
  4. de obicei îmi dau seama că am încurcat troleul după a 2-a staţie
  5. probabilitatea ca troleul să treacă prin faţa mea în timp ce mă deplasez spre staţie are o legătură matematică cu numărul de ore dormite (nu ştiu de ce, dar aşa mi-a ieşit la calcul)
  6. 9 din 10 cazuri sting ţigarea la jumătate pentru că vine troleul mai repede decât scrie pe tabelă
  7. niciodată nu mă pot decide dacă să cobor la ultima sau penultima staţie, deşi distanţele parcurse sunt aproximativ aceleaşi
  8. cu cât e mai gol troleul cu atât se îmbulzesc moşnegii în uşa de urcare, de n-ai loc nici să urci, nici să cobori din cauza lor

Deci, fiecare dimineaţă, e o provocare nouă. Aritmetic vorbind.