Ce se intampla cand redactorul sef are stofa de inventator

Pe scurt, redactorul-şef de la Agerpres vroia să posteze neapărat un interviu fierbinte cu Mădălina Manole, ultimul, in extremis, la cald, cel mai hot, care să rupă tot în online. Îl bagă în priză pe redactorul Petronius Craiu să scoată din piatră seacă un interviu cu Mădălina. Tipul n-are cum s-o contacteze pe cântăreaţă în lumea de dincolo (nici iPhone nu are semnal în luntrea lui Caron), aşa că redactorul-şef se pune pe muncă şi inventează un interviu cu Mădălina, cu citate de pe blogul artistei.

Titlul sparge piaţa media, rupe serverele site-ului şi îi bate la fund pe întârziaţii din online care au gândit mai încet cu două secunde decât Agerpres:

Mădălina Manole a acordat Agerpres ultimul interviu, cu doar o zi înaintea morţii sale

Lucrurile se împut repede, şefa ai mare de la Agerpres află şi bagă cu ancheta în redacţie. Se află cine e autorul interviului – redactorul şef Maria Bădulescu. Nervi şi reveniri pe interviu, i se modifica datele, se şterg nişte termeni, se reface, se şterge, se ajunge la cerut scuze public, iar Agerpres ne asigură că toate ştirile lor sunt adevărate, verificate şi deosebit de reale.

Asta se întâmplă când patronul ziarului aruncă pe masa redactorului şef lista cu targetul de trafic, vizualizări şi statistici, pe care site-ul (sau printul, în offline) trebuie să le obţină într-un timp imposibil de scurt.

Asta se întâmplă când se cer ştiri la minut, iar dacă nu există subiecte, redactorul trebuie să le inventeze, altfel nu e productiv, exact ca-n comunism.

Asta se întâmplă când presiunea din redacţii atinge cote diareice când lucrurile nu ies aşa cu vrea şeful.

Şi tot asta se îmtâmplă când redactorii simt răceala lamei de cuţit lângă beregată: îmi faci (a se înţelege scormoneşti, inventezi, dai în cap) ştirea sau zbori.

De aceea mulţi profesionişti din presă au luat drumul bugetar prin primării, prefecturi, PR-ruri şi se aduce în redacţii carne de tun proaspătă.