Ce se mai intampla cu Libia

Nimeni nu întrevede o soluţionare rapidă a situaţiei statului din nordul Africii. Se împlineşte în curând o lună de la începutul ofensivei aeriene a coaliţiei, iar Gaddafi îşi continuă liniştit acţiunile.  În plus, ca şi în Irak şi Afganistan, nu toate statele NATO implicate îşi joacă rolul aşa cum au promis. De aceea, printr-un efort comun politic şi inedit de comunicare, Obama, Sarkozy şi Cameron au decis să schimbe foaia. Pentru aflarea noii abordări a celor trei state în războiul din Libia şi forma acesteia puteţi citi articolul de mai jos semnat de Allegra Stratton şi publicat de „The Guardian”.

Preşedintele Obama marchează revenirea SUA în prima linie a eforturilor internaţionale în Libia prin semnarea unui articol în comun cu David Cameron şi Nicolas Sarkozy, în care cei trei lideri îşi angajează ţările să continue o acţiune militară până la eliminarea colonelului Gaddafi.

În articolul comun, Obama inversează abordarea prudentă pe care SUA a avut-o mai devreme faţă de conflict – americanii au  pasat controlul NATO şi au retras avioanele de luptă la doar câteva zile după ce a început intervenţia- şi îşi angajează ţara într-o intervenţie mai fermă împreună cu colegii săi europeni.

Noua poziţie a lui Obama ar putea transforma eforturile comunităţii internaţionale, după ce trei zile de discuţii în  Qatar nu au ajutat la nimic.

Scriind în Washington Post, Times şi Le Figaro, cei trei lideri spun că lumea ar fi comis o “trădare de neconceput”, în cazul în care liderul libian este lăsat la locul său, şi lăsându-i pe rebelii care au luptat împotriva regimului lui Gaddafi la mila guvernului său. În cazul în care ar abandona Libia ar risca transformarea ţării într-un stat eşuat.

Obama, Sarkozy şi Cameron fac un apel la Gaddafi “să plece odată şi pentru totdeauna”, respingând cererile pentru o încetare  imediată a focului şi o părăsire negociată a puterii pentru dictatorul libian.

Diplomaţii au în vedere modul în care forma mandatului Naţiunilor Unite poate duce la asumarea unui rol mai activ pe teren.

În articol, cei trei lideri recunosc constrângerile legale, dar sugerează că ele trebuie să le depăşească: “Datoria noastră şi mandatul nostru în conformitate cu Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU din 1973 este de a proteja civilii, şi asta facem. Nu este vorba de eliminarea lui Gaddafi prin forţă… Dar este imposibil să ne imaginăm un viitor pentru Libia cu Gaddafi la putere. Curtea Penală Internaţională  investighează pe bună dreptate crimele comise împotriva civililor şi încălcările grave ale dreptului internaţional.. Este de neconceput ca cineva care a încercat să-şi masacreze poporul poate juca un rol în guvernul viitor. ”

Gaddafi a fost văzut recent conducând prin Tripoli în mijlocul a ceea ce părea a fi o paradă a victoriei. Soldaţii lui au bombardat cu obuze oraşul Misrata.
În articolul lor, cei trei lideri numesc atacul asupra Misrata un “asediu medieval … pentru sugrumarea populaţiei până la supunere”.

Ei scriu: “Cetăţenii curajoşi din acele oraşe care au ţinut piept forţelor care i-au atacat fără milă s-ar confrunta cu o răzbunare înfricoşătoare dacă lumea ar accepta ca Gaddafi să rămână. Ar fi o trădare de neconceput..”
“Atâta vreme cât Gaddafi este la putere, NATO şi partenerii săi de coaliţie trebuie să îşi menţină operaţiunile, pentru ca civilii să rămână protejaţi, iar presiunea asupra regimului creşte … Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite nu se vor odihni până când rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU au fost puse în aplicare şi poporul libian îşi poate alege propriul viitor.”

The Times a raportat la data publicării sale că articolul a început ca o colaborare între Cameron şi Sarkozy, care coincide cu excursia de miercuri a premierului  la Paris  pentru a discuta despre acţiunea militară.