Despre (i)responsabilitate economică

Mare agitaţie azi în mass-media românească pe seama ştirii privind mărirea salariilor bugetarilor. Cu o dată exactă : 1 octombrie 2011. Iniţial, informaţia a apărut pe surse. Apoi, a fost infirmată de principalele partide din coaliţia de guvernare, dar şi de unii sindicalişti prezenţi la discuţie. De aici, dezbaterea a devenit isterică.

Ceea ce mi se pare interesant şi amuzant în acelaşi timp este cum televiziunile de ştiri au prezentat informaţia. După ce premierul a infirmat informaţia obţinută « pe surse » privind creşterea salariilor bugetarilor peste 2 luni, PDL a fost prezentat ca fiind partidul care pur şi simplu «  nu vrea » această majorare. Deşi poate. Şi din senin, FMI, care este prezentat  de o bună bucată de vreme într-un ton negativ, a devenit o referinţă demnă de luat în seamă. Mai exact, declaraţiile laudative ale delegaţiei Fondului din ultimele zile la adresa guvernului şi stării economiei au fost folosite pentru a spune că banii există, numai că guvernul este « rău » şi nu vrea să-i distribuie populaţiei.

Este logic ca orice guvern şi partid din lume să dorească să-şi asume o asemenea măsură. Cu precădere ar fi tentat să facă asta cu mai puţin de un an înainte de startul oficial al alegerilor locale. Dar România, chiar dacă are perspective economice promiţătoare nu trăieşte izolată de restul lumii. Grecia, stat apropiat economic şi geografic de România este un butoi cu pulbere. Statele Unite îi face competiţie din acest punct de vedere. Pe marginea prăpastiei, se află Italia, Portugalia, Spania. Orice eşec economic ne afectează. De aceea, România are nevoie la ora actuală de responsabilitate şi prudenţă. Pe care toţi trebuie să o înţeleagă. Mai ales în an preelectoral.

Să promiţi majorarea salariilor bugetarilor indiferent de procent în astfel de  momente e ca şi  cum  ai vinde pielea ursului din pădure. Lucru foarte uşor de făcut la nivel declarativ atunci când responsabilitatea pică pe umerii altuia. Sau dacă te afli în opoziţie.