O sama de frustrati

Atunci când n-ai somn, și te iau gândurile, parcă-ți vine să așterni niște rânduri pe foaie. Așa că m-am gândit să fac listă cu cei pe care-i consider noi a fi frustrați. Iată rezultatul:

  1. Grăsanele – ”Bă, io când mă duc la șaormerie, mă duc să-mi iau o chiflă cu carne, s-o halesc, să diger tot colesterolul și toată mizeria din ea, ca mai apoi să mă duc acasă să dau jos toată grăsimea aia prin 10 ture de stadion. Păi când ajung acolo, ș-o văd pe a mea, la 130 de kile, atârnând asupra sosurilor și hălcii de carne,  parcă nu-mi mai vine nici un chef de șaormă și parcă mi-aș lua o salată de crudități fără mortăciuni prin ea. Nu mai bine ar pune acolo o bunoacă ca să mă motiveze să dau jos vergeturile de pe burtă transpirând prin parc?”
  2. Pensionarii – ”Io nu înțeleg ce naiba caută toți sexagenarii din oraș la ora 7:13 dimineața în mijloacele de transport. Adică, ce treabă ai la ora aia la piață? Că roșiile îs la fel de de coapte și la 8:00 și la 10:00, nu? Adică, de ce trebuie să mă ridici de pe scaun, pe mine sau pe vreun tânăr adormit, care merge la lucru să-și facă pâinea de zi cu zi, când poți să mergi peste v’o oră sau doo. Serios amu! Mno lasă că mâine dimineață vin io cu roșile în plasă și v-aștept la urcarea în tramvai, ca să nu mai veniți până la târg.”
  3. Putorile – ”Mă disperă oamenii care put, chiar și în afara încăperilor. Una e când puți la tine în cameră și alta e când puți de față cu toată lumea. Sunt unii care put și nu semnalizează, adică nu i-au iau poziția rușinoasă cu brațele lipite de corp. Adică, prietene, tu chiar nu te simți? Au ofilit boscheții după tine, amice. Paradoxul este că acolo unde sunt locurile mai strâmte, acolo se găsește Măria Sa Împuțiciunea să se insinueze. Cum ar fi grăsanele care lucrează la șaormerii și put.”
  4. Paraponisiții – ”Ăștia-s ăia care au senzația că într-un local de nivel mediu e ca și cum ar fi aterizat hăpt în mijlocul vreunui restaurant super-luxos. Vin acolo, fac comandă, se dau atotcunoscători, ca mai apoi să-și trăiască drama vieții pentru simplul motiv că nu au fost serviți corect sau li s-a făcut vreo nedreptate. Adică, de ce ești ipocrit și faci scandal din cauza preconceptelor tale de snob și prost crescut?! Nu mai bine înfigi o furculiță într-un măr? Ți-ar fi mai simplu.”
  5. Demago(n)gii – ”Nu au cum să existe dacă nu lasă ceva pentru posteri(ori)tate! Acești găuritori de macaroanepozează în ipostaze penibile, te fac să dispari din cadru, astfel că rămân doar ei și discursul lor. În acele clipe, ei trăiesc un moment unic de înălțare, o aură prea puternică îi înconjoară, dezvoltă o oarecare gravitate în voce, iar în punctul culminant, într-un stop-cadru de o fracțiune, aproape auzi cum îi lovesc blitzurile. Iar restul, e tăcere.”
  6. Lingăii – ”Sunt cei care dau din buci ori umblă-n limbă ca să ajungă în posteri(ori)tate. Sunt acei umili servanți ce iau poziția echerului și caută să lingă doar pe anumiți oameni, și anume pe demago(n)gi. Ei trăiesc o simbioză perfectă, precum o briză de aer rece într-o vară călduroasă. «Deci Mo, tu lingi la viață!»”