Tiganii nostri si magrebienii lor: cum ni se pregatea excluderea din spatiul Schengen

Am fost un weekend la Paris. Experiență extrem de plăcută, mai ales că erau vreo 16-17 grade seara, ceea ce este ideal pentru luna august. Trecând peste frumusețea Parisului, mi-a sărit în ochi prezența țiganilor români. Este drept, am fost sensibilizat în prealabil de dezbaterile din presa franceză, pentru care taberele de romi (desființate și reînființate de zeci de ori) sunt un subiect extrem de suculent.

Ce-i cu țiganii noștri la Paris? Am dat de ei în centrul orașului și prin metrou. E drept, că ți se cam strânge inima când îi vezi. Chiar dacă ești român, și teoretic ai pielea bătucită de asemenea experiențe. Sunt mulți, colorați, ușor agresivi (dar între ei, nu cu cei din jur), expansivi, lipsiți de orice complex lingvistic. De unde știi că sunt români? Sunt inconfundabili, parcă au o uniformă. După care îi auzi vorbind.

Mi-a rămas în minte imaginea a doi turiști japonezi, un El și o Ea, care s-au urcat în metrou la Gara de Nord și când i-au văzut pe ai noștri și-au strâns rucsacele la piept. Cu priviri înspăimântate, de parcă vedeau pentru prima dată un film cu Godzilla în 3D. Cam asta e reacția turiștilor. În privința reacției francezilor, puteți imagina singuri.

În materie de infracționalitate, cred că asistăm la o mare manipulare. În Germania, procentul infractorilor români este de 3,4 % din totalul infractorilor străini. Adică restul de 96,6 la sută din infractorii străini sunt italieni, polonezi, albanezi, bulgari, etc. În Italia, avem potrivit statisticilor oficiale doar 4,5 din infractori de origine română. Repet, din totalul infractorilor de origine străină. Nu am datele pentru Franța, dar cred că putem accepta un procent asemănător. Deci nici măcar nu sunt mai infractori decât alții…

Deci, de unde problema țiganilor în Europa? Că cerșesc pe stradă, în mijlocul Parisului? O fac și la București!

Mi-am amintit că în perioada lui Năstase, un subiect extrem de dur în relația cu Franța, înaintea integrării, era existența a cîteva zeci de mii de țigani români care depășeau perioada de 90 de zile, maxim admisă pentru staționarea în spațiul comunitar. Articole dure în presa franceză, vizite bilaterale dese, fostul ministru de interne Ioan Rus întâlnindu-se extrem de des cu omologul său francez. Care era un star politic în ascensiune. Vorbim de 2003-2004. Iar el se numea Nikolas Sarkozy. Viitor președinte al Franței, care-și construia o imagine de intransigent.

Acum avem un alt mecanism. Citiți declaratia ministrului pe afaceri europene de la Paris, Pierre Lellouche: “Trebuie ca aceasta chestiune romă să fie o conditie pentru Schengen. Romania ar trebui sa adere la Spatiul Schengen in martie anul viitor si i-am spus colegului meu român că avem rezerve. Colegul meu nu a apreciat ce i-am spus, dar trebuie sa lucrăm cu guvernul român. Există doua milioane si jumătate de romi in România si e responsabilitatea României să ii integreze. Nu Franta trebuie sa ii integreze pe romii români”, a spus ministrul francez.

Nu aveți senzația de deja vu?